Oameni şi locuri

“Basarabia/ Cuvint cu patru a /Ca patru turle albe de biserici”

OAMENI

Grupul Ilaşcu

grupul Ilaşcu

Vadim Pirogan

Ion şi Doina Aldea Teodorovici

“Ei au intonat ceea ce avem mai sfint:… Mama, Eminescu, Dumnezeu. Ei ne-au cintat graiul, scrisul, suveranitatea. In acest sens, cintecul va ramine unul din insemnele noastre de destinctie ca neam intre neamuri”.

“Ion si Doina, Doina si Ion Aldea-Teodorovici sint doua deosebite personalitati ale muzicii si interpretarii contemporane, care au facut si fac epoca in prezentul de ieri, de azi si de miine al culturii romanesti de la periferia celui mai crunt imperiu”.

Anton Crihan

Anton Crihan a absolvit liceul în 1914, Facultatea de Agronomie din Odessa în 1917, Facultatea de Drept din Bucuresti (1924), cu doctoratul în drept la Paris (1934). A fost profesor de economie agrară la Facultatea de Agronomie din Iaşi şi la Politehnica din Iaşi, ca titular al Catedrei de Economie Politică. A dezvoltat o intensă activitate pe tarâm social începând din anul 1917, fiind mare luptător pentru drepturile ţărănimii. A fost preşedinte al Comisiei Agrare, în cadrul Sfatului Ţării, întocmind proiectul de reformă agrară pentru Basarabia în octombrie şi noiembrie 1918, şi tot el a fost raportorul acestei legi în martie 1920, când a fost votată de Adunarea Deputaţilor. Tot lui i se datorează, în cea mai mare parte, concepţiile foarte îndrăzneţe pentru vremurile de atunci, înscrise în această lege, potrivit căreia nu s-au lăsat proprietarilor decât 100 ha. Când Sfatul Ţării a hotărât despărţirea Basarabiei de Rusia (24.I.1918) şi formarea Republicii Moldoveneşti independente, a fost însărcinat cu conducerea Ministerului Agriculturii. Dupa Unire, a prezidat Comisia Agrară şi a formulat Proiectul de Lege Agrară pe care l-a apărat atât în Sfatul Ţării, cât şi în Constituanta din 1919. A fost deputat în 5 legislaturi (1919, 1920, 1922, 1932, 1937). În 1932-1933 a fost subsecretar de Stat la Agricultură, înzestrând Basarabia cu o Facultate de Agronomie. A fost printre fondatorii Partidului Ţărănesc Basarabean (1918), înainte de a exista un partid asemănător în ţară. În 1947, a fost scos din învăţământ, iar la propunerea de a adera la Partidul Comunist în vederea revenirii în învăţământ, a refuzat.

În noiembrie 1944 era delegat de Comitetul Basarabenilor pentru a pleca în străinătate în vederea apărării Basarabiei, ceea ce a şi făcut, începând din 1948, ajungând la Paris în iulie 1949 şi în SUA în octombrie 1951. A făcut parte din Comitetul Naţional Român, pâna în iulie 1964, când a demisionat. A păstrat pâna la moarte cetăţenia română, domiciliind în SUA (în oraşul Saint Louis – Missouri) împreună cu soţia sa, Olivia. Anton Crihan (moş Anton) a fost ultimul luptător pentru Unirea Basarabiei cu Patria Mamă, întreaga lui viaţă având acest ideal. Mormântul lui Anton Crihan

Paul Goma

În anul anul 1935, la 2 octombrie, în satul Mana, comuna Vatici, judetul Orhei, Basarabia se naşte al doilea fiu al familiei de învăţători, Goma, Paul Goma. Odată cu cedarea Basarabiei fostei U.R.S.S., în urma Pactului Molotov-Ribbentrop, familia se mută în ţară.

În mai 1952, Paul Goma, elev în clasa a X-a a liceului “Gh. Lazăr” din Sibiu, este “convocat” la Securitate şi “reţinut” opt zile, după care este exmatriculat din toate şcolile din ţară deoarece susţinuse în şcoală cauza luptătorilor anticomunişti. Reuşeşte să se înscrie la liceul “Radu Negru” din Făgăraş, pe care îl absolvă în iunie 1953.

În 1954 susţine simultan examene de admitere la Universitatea din Bucuresti la filologie-română şi la Institutul de literatură şi critică literară “Mihai Eminescu”. Reuşeşte la amândouă, alegând însă Institutul.

Din toamna anului 1955, are dispute la seminarii şi cursuri cu profesorii Radu Florian, Tamara Gane, Mihai Gafita, T.G.Maiorescu, M.Novicov, fapt ce duce ca în iunie 1956 sa fie “judecat” de către rectoratul Universităţii. Şi astfel pentru prima dată ia naştere “cazul Goma”.

După înfrângerea revoluţiei maghiare din 1956 de catre tancurile “fraţilor sovietici”, în luna octombrie a aceluiaşi an hotărăşte să predea carnetul de membru U.T.M., în semn de protest faţă de măcelul comis.

Este arestat în luna următoare, noiembrie, acuzat de tentativă de organizare de manifestaţie ostilă, fiind condamnat anul următor în martie la doi ani de închisoare corecţională, pe care îi execută la închisorile Jilava şi Gherla. După aceea este trimis cu domiciliu forţat în Bărăgan, la Latesti, unde rămâne până în 1964. Mai multe aici.

Siteul scriitorului
Alexandru Vakulovski: Paul Goma – Basarabia
Paul Goma: 27 Martie 1918: Basarabia şi România

Andrei Cojocaru – micul pictor român din Tiraspol

Într-o zi de toamnă, am plecat în parc, sa desenez un peisaj. Şi cum priveam la copacii înalţi, din vârful copacului îmi căzu o frunză mică, galbenă ca un soare. Frunzuliţa tremura de frică, şi cu jale mă ruga cu glas fermecător:

«Copile, pictează-mă, nu mă arunca pe pamântul rece. Mă vei avea vie şi frumoasă în albumul tău.»

Aceasta auzeam când ţineam în mână acea frunzuliţă. După ce am pictat-o, am luat-o şi am pus-o într-o carte, fiindcă mi-a fost milă să o arunc, acesta a fost un moment important pentru mine.
Eu îmi doresc de la mine, de la viaţă, şi de la talentul meu, pe care mi l-a dat Dumnezeu, să devin un pictor adevărat, să am bani pentru a-mi ajuta mama, să pot să îmi cumpăr o casă, la fel ca toţi oamenii, şi să duc un trai de viaţă liniştit şi modest, ca toată lumea. Mai multe…

Bogdan Petriceicu Haşdeu

Scriitor, filolog, istoric, folclorist. Se trage dintr-o familie boierească de cărturari din Basarabia. Născut în preajma Cetăţii Hotinului, în satul Cristinesti, ca fiu al boierului naţionalist şi savant Alexandru Hajdău (1811-1872). Atât tatăl său cât şi bunicul Tadeu au scris, e adevărat, în ruseşte, însă au abordat subiecte din universul românesc (folclorul şi istoria naţională). Înaintaşii săi erau cărturari poligloţi. A primit primele invăţături în Polonia, unde tatăl său era profesor la Vinita şi Camenita. Bogdan copilăreşte, vara, la moşie şi vorbeşte de mic, în chip desăvârşit, limbile română, polonă şi rusă. Părinţii se stabilesc în Basarabia, unde e elev la liceul din Chişinău (coleg cu C. Stamatim, ruda îndepărtată). Apoi frecventează Universitatea din Harcov, preocupat de amoruri trecătoare, dar şi de studiu. Jurnalul mişuna de nume de femei iubite. Citeşte enorm; în timpul serviciului militar de trei ani la cavalerie cade de pe cal; chefuieşte prin restaurante şi se bate în duel, fiind rănit; ia parte la războiul din Crimea, dar demisionează din armată.

Deşi a făcut şcoala rusească şi a trăit înconjurat de ruşi, Haşdeu are în inimă imaginea dragă a Moldovei. De aceea, la 19 ani (1857) trece în Moldova şi e judecător la Cahul; apoi directorul şi custodele bibliotecii din Iaşi (1859-1862); vine la Bucureşti, unde editează revista Aghiuţă (1863); devine deputat (1867); e director al Arhivelor Statului (1876) şi membru al Academiei (1877). :::Mai mult:::

AMINTIREA – Personalităţi marcante în cultura şi istoria Basarabiei, care din păcate nu mai sunt printre noi:

Gheorghe Briceag

Când îl vezi ai senzaţia că te-ai lovit de un Iisus reîncarnat. În realitate, Gheorghe Briceag este un veteran al gulagurilor sovietice, un luptător pentru reîntregirea naţiei române.

Pe Strada Sevscenko din Bălţi, în mijlocul unei mase rusofone, la 80 de ani,

Gheorghe Briceag reprezintă simbolul luptei pe care românii o dau împotriva comunismului peste Prut. Are o înfăţişare ciudată şi o minte ageră. Istoria ultimului secol ţi-o spune răspicat, pe de rost. Cântă imnul României, strânge cu putere faţa de masă şi plânge. E în stare să îţi dea cu parul în cap dacă i se pare că îi pui câtuşi de puţin la îndoială naţionalismul feroce, pe care ţi-l afişeaza prin comportament şi vorbe. continuare

Interviu din Ziarul de Gardă