La 13 decembrie 2001, Curtea europeana a Drepturilor Omului de la Strasbourg a dat publicitatii o Hotarâre judecatoreasca în Cazul Mitropolia Basarabiei si altii vs. Moldova. Guvernul Republicii Moldova este gasit vinovat de faptul ca a încalcat libertatea religioasa, refuzând sa înregistreze Mitropolia Basarabiei.
Am primit la redactie telefoane si scrisori prin care cititorii ne solicita informatii legate de istoricul acestei mitropolii. Ne-am adresat parintelui Florin Serbanescu, profesor la Institutul Teologic din Bucuresti, care ne-a oferit un amplu si lamuritor material, a carui publicare o începem în acest numar.
Vom urma, într-o succinta privire, drumul strabatut de “blânda Basarabie”, cum o numea Eminescu, si de biserica ei, aflata, multa vreme, la sânul neamului si al bisericii românesti, apoi, în rastimpuri, rupta brutal si “înlantuita” întru muceniceasca petrecere a înstrainarii.
Dupa Pogorârea Duhului Sfânt si întemeierea Bisericii Crestine în Ierusalim, sortii au hotarât ca Sf. Apostol Andrei sa fie mesagerul vestii celei noi, a crestinismului, în partile Dunarii de Jos. Potrivit istoricilor bisericesti, el a propovaduit învatatura lui Hristos “în Pont, Tracia si Scythia”. In secolul XIV, istoricul bizantin Nichifor Calist scria ca apostolul Andrei si-a întins activitatea misionara pâna în “pustiurile scitice”, adica în regiunile din nordul Marii Negre, printre care putem recunoaste si teritoriul Basarabiei de astazi. Cercetari mai recente acrediteaza, de asemenea, prezenta misionara la Dunarea de Jos si a Sfântului Apostol Filip. Dupa cucerirea Daciei de catre romani, crestinismul a continuat sa se raspândeasca prin intermediul colonistilor, al militarilor sau al negustorilor din diferite parti ale imperiului.
S-au identificat numeroase bazilici, precum si diferite obiecte de arta crestina care atesta existenta unei bogate si înfloritoare vieti religioase în fosta provincie romana si în tinuturile dunareano-pontice. Amintim dintre marturiile cu deosebire relevante în prezentul context pe acelea din zona de confluenta a Prutului cu Dunarea unde, la Barbosi, s-au descoperit diferite obiecte de cult: o cruce, o amfora cu monograma crestina si altele. Recent, sapaturile arheologice din aceeasi zona au scos la iveala un mormânt paleocrestin, apartinând unui daco-roman, pe nume Inocens.
Teritoriul dintre Prut si Nistru face parte organic din aria de formare a poporului român, pe cuprinsul careia etnogeneza si crestinarea neamului nostru au mers mâna în mâna. Limba româna si crestinismul din aceasta parte a pamântului românesc sunt, în acest sens, o dovada de necontestat.
In satele românesti existau bisericute, cladiri mici, din lemn sau din nuiele împletite, în care preoti ortodocsi tineau credinciosii în jurul altarelor dreptei credinte. Este de înteles ca în spatiul românesc existau episcopi, caci numerosilor preoti le era greu sa strabata, în conditiile vremii, distantele foarte lungi, pentru a fi hirotoniti la Târnovo, Vicina sau Vidin. In anul 1353, este atestata documentar existenta episcopului Chiril Românul în tara bolohovenilor, situata pe teritoriul Bucovinei. (mai mult…)
“Nu cred ca exagerez spunand ca ne aflam in fata unei mari carti de istorie, o carte menita sa marcheze o data importanta in cunoasterea si intelegerea locului si rolului Basarabiei in istoria romaneasca, dar si mai larg europeana. Redactate si publicate intre 1965 si 1982, stranse apoi in volum, in 1985, la München, in Editura Ion Dumitru, cele 16 articole care formeaza capitolele cartii de fata depasesc cu mult, ca informatie si interpretare, problematica relatiilor romano-ruse si romano-sovietice concentrata in destinul Basarabiei si Bucovinei de Nord. Ele ilustreaza, pe de o parte, istoria diplomatica a continentului european de la Napoleon si tarul Alexandru I la Hitler, Stalin si succesorii acestuia din urma, precum si strategia de expansiune a Rusiei tariste si sovietice spre stramtorile Marii Negre si spre marile calde”.