‘După 1989’

Trădarea Basarabiei de la Bucureşti

Trădarea la români
O carte socanta scrisa de istoricul timisorean Mircea Balan mi-a inspirat acest titlu: “Tradarea la romani”. Pentru ca intotdeauna m-am simtit mai aproape de “homo faber” decat de “sapiens”, voi incerca sa demonstrez, prin fapte, ca si azi, precum in trecut, continuam sa tradam.

Dupa Revolutie – al carei Stat Major a functionat in balconul Teatrului National si nu al Operei, cum eronat, cultural, istoric, national si administrativ se mai exprima unii (eroarea este cu atat mai grava cu cat nici un “artist liric” nu a participat la ea) -, deci dupa Revolutie, la chemarea ministrului Culturii din Basarabia – Ion Ungureanu – am plecat de la Timisoara la Chisinau, m-am inscris in Frontul Popular din Moldova si am participat la toate actiunile organizate atunci de acesta. Ion Ungureanu luase decizia ca timp de doi ani, pentru invatarea limbii romane literare, regizorii basarabeni sa lucreze in teatrele din Romania, iar acolo sa lucreze numai regizori de dincoace de Prut. Recucerirea limbii romane era o actiune fundamentala pentru renasterea constiintei nationale a basarabenilor. Din nefericire la Bucuresti acest proiect nu a primit tot sprijinul de care avea nevoie. Cei care ne conduceau atunci erau prinsi intr-o isterizanta lupta pentru putere si nu vedeau “padurea de copaci”. Consider ca aceasta lipsa de reactie, de sprijin, alaturi de multe altele a fost unul din actele de tradare a interesului nostru national. Ca director al Teatrului “Luceafarul” din Chisinau i-am invitat pe toti regizorii importanti ai tarii sa monteze acolo. N-au venit. Atunci fiecare isi cauta interesul in alte puncte cardinale… “Postmodernismul”, voluntar sau involuntar si-a perfectionat formele de evaziune. Conturul unor valori eterne e atenuat subtil in numele individului planetar, o utopie, precum a fost cea a comunistului.
(mai mult…)

Taguri: , ,
Publicat in După 1989 |

Mişcarea de eliberare naţională – amintiri ale liderilor Frontului Popular

Mişcarea de eliberare naţională, al cărei exponent era Frontul Popular din Moldova, îşi are începutul la 3 iunie 1988, când în sala mare a Uniuni Scriitorilor din Chişinău, în cadrul unei adunări a intelectualităţii, s-a constituit un grup de iniţiativă pentru susţinerea democratizării. O asemenea implicare a intelectualităţii nu mai fusese consemnată până atunci. Şi primul Parlament al Republicii Moldova a avut în componenţa sa un număr record de oameni de cultură, precedent care nu s-a mai repetat în noua republică independentă şi suverană. Imaginile cu scriitorii, poeţii şi muzicienii care vorbeau în faţa a sute de mii de oameni în Piaţa Marii Adunări Naţionale, mai stăruie şi azi în amintirea multora. Dar în 15 ani multe lucruri s-au schimbat şi în preajma aniversării, tot mai mult se discută despre realizările şi eşecurile perioadei care a precedat Declaraţia de Independenţă a Republicii Moldova. Vârfurile culturale care au stat în fruntea mişcării de eliberare naţională au dispărut într-un con de umbră. Mulţi nu mai sunt în ţară, unii au plecat dintre cei vii, iar alţii se declară amăgiţi sau îi regăsim înrăiţi că nu mai au împotriva cui lupta. Nu puţine sunt vocile care afirmă tranşant că mişcarea de eliberare naţională a falimentat din cauza calităţii elitei culturale, care nu a avut curajul să meargă până la capăt. Nu ne propunem să judecăm şi nici să căutăm vinovaţi. Ziarul FLUX vă prilejuieşte astăzi o întâlnire cu personalităţi care au fost antrenate în această mişcare de eliberare naţională şi care fac o reconstituire a evenimentelor din acea perioadă, dar şi un exerciţiu de memorie a unui 27 august de pomină. (mai mult…)

Taguri: , ,
Publicat in După 1989 |