Sovietizarea şi comunizarea Basarabiei este reluată imediat după intrarea Armatei Roşii în provincie în martie 1944. Capitala este fixată temporar la Soroca, unde îşi fac loc de reşedinţă organele de stat şi de partid ale RSSM, evacuate în interiorul Rusiei la începutul războiului. După 23 august 1944, autorităţile Moldovei sovietice se stabilesc, de data această pe următoarele aproape 5 decenii, la Chişinău. Naţionalizarea industriei şi colectivizarea agriculturii după modelul sovietic clasic sunt continuate în plină forţă. Cea mai importantă sarcină era cea a colectivizării, întrucât majoritatea populaţiei era rurală, ataşată proprietăţii
private şi nu dorea să intre în colhozuri. Iniţial puterea sovietică a adoptat strategii mai mult sau mai puţin paşnice, prin diferite înlesniri, şantaj sau presiuni. Acestea însă nu au avut sorţi de izbândă şi în iarna anului 1946/1947 puterea sovietică a declanşat o foamete în masă cu scopul terorizării populaţiei recalcitrante. În total, după estimările făcute de istoricul Mihai Gribincea pe baza documentelor de arhivă, numărul victimelor foametei din anii 1946-1947 se ridică la cel puţin 216 000 persoane. Pentru prima dată în istoria provinciei au fost înregistrate cazuri de canibalism. (mai mult…)
‘1944-1989’
Reluarea represiunilor în Basarabia şi foametea din anii 1946-1947
Raport UNHCR (UNITED NATIONS HIGH COMMISSIONER FOR REFUGEES) – TRANSFERURILE MASIVE DE POPULAŢIE ÎN MOLDOVA SOVIETICĂ
Introducere
Aplicind in practica prevederile protocolului aditional secret al tratatului de neagresiune sovieto-german din 23 august 1939, la 28 iunie 1940, Uniunea Sovietica a ocupat prin forta armelor Basarabia si Nordul Bucovinei. URSS a anexat un teritoriu de 44.422 km2 (circa 15 procente din suprafata teritoriala a Romaniei Mari ) cu 3 mil. 200 mii locuitori in Basarabia si 6 mii km2 cu peste 500 mii locuitori in partea de nord a Bucovinei . La 2 august 1940, Sovietului Suprem al URSS, pe baza a 6 judete (Balti, Bender, Cahul, Chisinau, Orhei, Soroca) din Basarabia si a 6 raioane (Camenca, Dubasari, Grigoriopol, Ribnita, Slobozia si Tiraspol) ale RASSM a creat RSS Moldoveneasca si a “primit-o” in componenta URSS. La 15 august 1940 Prezidiul Sovietului Suprem al URSS a emis doua decrete care au pus inceputul organizarii economiei RSS Moldovenesti pe baze socialiste. In conformitate cu decretul “Cu privire la nationalizarea bancilor, intreprinderilor industriale si comerciale, transportului feroviar si fluvial si mijloacelor de telecomunicatii din Basarabia”, Prezidiul Sovietului Suprem al URSS a nationalizat cu incepere de la 28 iunie toate mijloacele si uneltele de productie fixe in ramurile mentionate. Al doilea decret (“Cu privire la restabilirea pe teritoriul Basarabiei a legilor sovietice referitoare la nationalizarea pamintului”) a declarat intregul pamint cu bogatiile subsolului, padurile si apele lui drept proprietate de stat, lichidind astfel proprietatea mosiereasca si capitalista asupra pamintului.
(mai mult…)
Maria Buruiană – o femeie luptătoare din rezistenţa antisovietică a basarabenilor
Istoria luptei românilor basarabeni împotriva regimului comunist sovietic este foarte bogată în fapte şi nume ale combatanţilor. E de la sine înţeles că atenţia cercetătorilor este acaparată mai întotdeauna şi în primul rând de numele personalităţilor de prim rang, adică ale organizatorilor şi conducătorilor formaţiunilor de luptă. Dar câteodată documentele de arhivă, până deunăzi condamnate a fi total necunoscute (ba încă şi acum ferecate şi interzise, de regulă, de către mereu vigilenta Securitate aşa-zis naţională de la Chişinău), sunt deosebit de relevante în raport cu unii oameni de rând, care nu au jucat un rol de seamă în lupta aceea eroică, însă au participat într-un fel sau altul la ea sau măcar au fost simpatizanţi şi susţinători ai mişcării.
Maria Buruiană, susţinătoare activă a Armatei Negre
Un astfel de caz este acela al Mariei Buruiană din satul Condrăteşti, fostul (la sfârşitul anilor 40 şi începutul anilor 50) raion Corneşti, o ţărancă implicată în activitatea cunoscutei organizaţii antisovietice Armata Neagră. Fenomenul interesează în mod special nu numai pentru că este proba cât se poate de elocventă a atitudinii omului de condiţie modestă de la ţară, deci a masei ţărănimii basarabene, faţă de regimul sovietic de ocupaţie, dar şi prin anumite calităţi personale pe care eroina noastră le-a dat la iveală în confruntarea ei cu acel regim. De altfel, nu în ultimul rând, subiectul este revelator şi pentru suferinţele pe care omul simplu, în special ţăranul din Basarabia, le-a avut de îndurat de la autorităţile sovietice. (mai mult…)
Conştiinţa naţională sub regimul comunist totalitar (R.S.S.M. 1956-1963)
În pofida celor peste o sută de ani de dominaţie rusificatoare ţaristă, a altor decenii de diabolică politică de deznaţionalizare sub imperiul sovietic, conştiinţa naţională a românilor de la răsărit de Prut a fost mereu vie, cunoscând, atunci când au îngăduit împrejurările, momente şi chiar perioade mai lungi de dezvoltare, de renaştere. Victime ale poftelor acaparatoare ale colosului din răsărit, ei au păstrat mereu în inima şi gândul lor ideea că sunt de acelaşi neam şi sânge cu fraţii din Ţară, iar când istoria le-a întors faţa au revenit la Patria-Mamă (1918 Basarabia şi 1941-1944 Transnistria). Fără cei 25 de ani pentru basarabeni şi doar trei pentru transnistrieni ar fi fost problematică, mult mai complicată şi dificilă conservarea fiinţei naţionale în acest vechi spaţiu românesc. Profitând de începutul dezagregării odiosului “imperiu al răului”, – cum l-a numit Ronald Reagan – românii de aici şi-au adunat toate forţele, ieşind în prim planul vieţii sociale şi politice în istoricul an 1989, anul Marii Adunări Naţionale de la Chişinău. După cum neîndoielnic este faptul că procesul de regenerare naţională început în anii din urmă a fost favorizat şi chiar facilitat într-o poate mare măsură de perioada de liberalizare a vieţii politice şi culturale de care s-a profitat în cadrul regimului totalitar, după moartea dictatorului Stalin, după demascarea aşa-zisului cult al personalităţii. (mai mult…)
Povara de a fi român – Anii ‘70
În istoria fostei R.S.S. Moldoveneşti (Magazin istoric, nr. 6/2007) anii ’70 ai secolului trecut s-au înscris drept ani de evidentă ascensiune naţională. Pentru prima dată, după 1944, când Basarabia a fost ocupată de sovietici, în funcţii de răspundere încep să fie numiţi şi unii băştinaşi. Studenţii instituţiilor superioare de învăţământ din R.S.S.M. aduceau în republică mii de volume în limba română din Moscova, Kiev, Cernăuţi, Odessa şi alte oraşe unde studiau. Erau cărţi de Nicolae Iorga, Mircea Eliade, Mihai Eminescu, Vasile Alecsandri, Constantin C. şi Dinu C. Giurescu, Nicolae Bălcescu, Adrian Păunescu, George Coşbuc, Lucian Blaga, Mihail Sadoveanu şi alţii. Discuri ale formaţiilor „Mondial“, „Savoy“, „Sincron“, „Coral“ sau ale unor Dan Spătaru, Margareta Pâslaru, Constantin Drăghici, Irina Loghin luminau minţile şi sufletele tineretului studios, trezind sentimente patriotice, de mândrie naţională.
Sentimentul naţional în deceniului şapte al secolului trecut a fost promovat nu numai de poeţi, scriitori, muzicieni, pictori sau cineaşti, dar şi de unele oficialităţi de stat şi de partid din rândul românilor basarabeni, care au susţinut apariţia şi difuzarea acelor cărţi, articole, filme, melodii. În aparatul de conducere al republicii se conturase „o aripă de dreapta“ a nomenclaturii. De unii dintre aceştia depindeau finanţarea, aprobarea şi lansarea unor opere literare, muzicale, cinematografice sau din domeniul artelor plastice. (mai mult…)
BASARABIA ÎN DOCUMENTE BRITANICE ŞI AMERICANE ÎN ANII ’60
Se spune că, neputând desface nodul gordian, Alexandru cel Mare a scos sabia şi l-a tăiat, rezolvând astfel o problemă în faţa căreia mulţi nu reuşiseră să se descurce. Aflată în faţa nodului gordian care este problema Basarabiei, se va dovedi naţiunea română propriul său Alexandru? Probleme de natură teritorială, politică şi economică au marcat timp de mai multe secole istoria relaţiilor româno-ruse şi româno-sovietice. Dar parcă niciodată nu au fost atât de complexe precum în perioada în care acelaşi sistem politic, cel comunist, „împărăţea“ la Moscova, ca şi la Bucureşti. Ce poate fi mai ilustrativ pentru nivelul relaţilor dintre cele două state decât acest fragment dintr-o replică a lui Leonid Brejnev rostită în cursul întrevederii la nivel înalt cu delegaţia română condusă de Nicolae Ceauşescu, la 9 septembrie 1965, după pauza de prânz, când „ţuica a încurcat puţin lucrurile, însă esenţa lor a rămas clară“: „Nu vreau să mai subliniez că această carte [este vorba despre volumul lui Karl Marx, Însemnări despre români – M.R.] a fost editată de trei ori. Tocmai aceste extrase [cele referitoare la politica Rusiei ţariste în Basarabia – M.R.] au început să apară pe scară largă în multe reviste. Când aceasta capătă un caracter atât de larg şi este reluat de restul presei, atunci în mod natural, istoricii şi persoanele competente văd în aceasta o acţiune cu caracter tendenţios. Aceasta determină îngrijorare în rândul opiniei publice sovietice, care doreşte relaţii bune cu România“. Ce l-a supărat oare pe „ursul siberian“ atât de tare, încât a numărat ediţiile unei cărţi tipărite la Bucureşti?
(mai mult…)
MIGRAŢIE ORGANIZATĂ, EPURAREA CADRELOR DIDACTICE, DEZNAŢIONALIZAREA
Una dintre dramaticele pagini ale istoriei Republicii Sovietice Socialiste Moldoveneşti (R.S.S.M.) o constituie deznaţionalizarea populaţiei băştinaşe, începută încă de ţarism şi practicată ca politică de stat de către puterea sovietică.
(mai mult…)
