În 1812 a avut loc despărţirea unui popor printr-o anexare în urma căreia mai mult de o treime din Principatul Moldovei a fost cuprinsă în Imperiul Rusiei. Procesul dramatic ce a avut loc doi ani mai târziu – până atunci nădejdi neîmplinite făcând pe oameni să creadă în înlăturarea nefirescului hotar – ni l-a descris pertinent Manolache Drăghici. „Ceasurile acelea, scria cronicarul, au fost de plângeri un timp neuitat, pentru că poporul cu cârdul, ca turmele de oi, încinsese toată marginea Prutului de la un capăt la altul, mergând şi venind de prin sate şi de prin târguri săptămâni încheiate, cu luarea de ziuă bună de la părinţi, de la fraţi şi de la rudenii, cu care crescuse şi vieţuise dinpreună până în vremea aceea când se despărţeau unii de alţii pentru totdeauna“ (Manolaki Drăghici, Istoriea Moldovei pe timp de 500 ani până în dzilele noastre, Iaşi, 1857, tomul II, p. 94).
(mai mult…)

Politica de deznaţionalizare şi asimilare promovată de ţarism în provincia dintre Nistru şi Prut şi mişcarea de rezistenţă a românilor basarabeni în perioada de ocupaţie rusă a Basarabiei constituie o problemă majoră, din păcate puţin cunoscută în România. Printre istoricii din Republica Moldova care manifestă o permanentă preocupare pentru această problematică merită a fi menţionaţi: E. Danu, Gh. Negru, V. Popovschi, I. Colesnic, N. Ciubotaru, D. Poştarencu, A. Moraru, I. Negrei, D. Grama ş.a.
(mai mult…)